Odin Teatret
Danemarca
Copacul
Regia: Eugenio Barba
De: Odin Teatret
Asistenți regie: Elena Floris, Julia Varley
Manager turneu: Anne Savage
Spațiu scenic: Luca Ruzza, Odin Teatret
Light design: Lucca Ruzza, OpenLab Company
Consilier lumini: Jesper Kongshaug
Concept și realizare: Giovanna Amoroso, Istvan Zimmermann, Plastikart
Programare software: Massimo Zomparelli
Costume și recuzită: Odin Teatret
Afiș: Barbara Kaczmarek
Regie muzicală: Elena Floris
Regizor tehnic: Fausto Pro
Marionete: Niels Kristian Brinth, Fabio Butera, Samir Muhamad, I Gusti Made Lod
Capete păpuși: Signe Herlevsen
Dramaturg: Thomas Bredsdorff
Consultant literar: Nando Taviani
În distribuție: Luis Alonso, Parvathy Baul, I Wayan Bawa, Kai Bredholt, Roberta Carreri, Elena Floris, Donald Kitt, Carolina Pizarro, Fausto Pro, Iben Nagel Rasmussen, Julia Varley
Spectacol prezentat în limba engleză, cu inserții în limba italiană, daneză, indoneziană și bengaleză, cu traducere în limbile română și engleză.
Spectacol nerecomandat celor sub 12 ani.
Durată: 1h 20min
Data premierei: 19.09.2016
Titlu original: Træet
Producători: Nordisk Teaterlaboratorium (Holstebro, Danemarca), Institutul Grotowski și
Wroclaw Capitală Culturală Europeană 2016 (Wroclaw, Polonia), Teatrul Național (Budapesta,
Ungaria).
Cu sprijinul: Holstebro Kommune, Statens Kunstfond - Projektstotteudvalget for Scenekunst.
Dedicat lui Inger Landsted.
Copacul Istoriei se dezvoltă viguros și fără viață. În jurul lui, copii-soldat și călugări care se roagă dansează alături de comandanți de război, o mamă mânioasă și fiica unui poet care visa să zboare alături de tatăl ei, când era mică.
Doi naratori introduc personajele și evenimentele și le comentează: în deșertul sirian, doi călugări yazidi plantează un păr pentru a chema înapoi păsările dispărute; în Nigeria, o mamă se odihnește la umbra copacului uitării, ținând în mâini capul fiicei sale, ascuns într-o tărtăcuță; un comandant de război din Europa îi explică necesitatea curățării etnice unui comandant de război african, care face un sacrificiu uman pentru a-și face armata de copii-soldat invulnerabilă înainte de a porni la război; o fată se joacă cu păpușile în jurul copacului plantat de tatăl ei la nașterea sa, întrebându-se cum văd păsările pământul de sus.
Într-un final, copacul Istoriei se înclină sub greutatea fructelor sale și oferă un cămin păsărilor care zboară pe deasupra capetelor spectatorilor. Dar ce fel de păsări sunt astea?