YVONNE
26 ianuarie 2020, ora 19:00

„Yvonne” după piesa „Ivona, Principesa Burgundiei” - de Witold Gombrowicz

Un spectacol de Botond Nagy

 

Scenografia: Andreea Săndulescu

Adaptare Scenică: Kali Ágnes, Botond Nagy, Boldizsár Emőke, Flavia Pătrășcoiu

Dramaturgia: Kali Ágnes

Muzica & Sound design: Kónya-Ütő Bence

Visuals: Rancz András

Lighting design: Erőss László

Coregrafie: Judith State

Asistenți regie: Flavia Pătrășcoiu, Cristina Blaga

Sufleor / asistent dicție: Flavia Muntean 

Consultant artistic: Hunor Horvath

Distribuție: Fabiola Petri (Yvonne), Daniel Bucher (Regele Ignațiu), Emőke Boldizsár (Regina Margareta), IustinianTurcu (Printul Filip, moștenitorul tronului), Valentin Spaeth (Șambelanul),  Ali Deac (Chiril, un prieten de-al prințului), Anca Cipariu (Iza, o doamnă de la curte), Daniel Plier (voayorul), Ioan Paraschiv (Ciprian), Johanna Adam, Codruța Vasiu (matușile Ivonei), Liviu Vlad (Innozenz), Ștefan Tunsoiu (Valentin), Ioana Cosma, Gabriela Pîrlițeanu, Cristina Blaga (Lady Gorgones). 

Nimic nu e mai rău decât mila. O milă perfidă. Agresivă. Care lasă vânătăi vizibile și invizibile. Care sfâșie. Care înlătură distanța dintre victimă și agresor. O milă incisivă. O milă cu două tăișuri.

Personajele: un Rege hâtru cu tendințe bipolare; o Regină romanțioasă pseudo-poetă; un Principe capricios cu alură de fante; o suită de aghiotanți servili și obtuzi.

Ținta: Yvonne, o tânără introvertită, incarnarea purității și a naturaleței – incarnarea a ceea ce am putea numi victima perfectă.

Pretextul: Un fiu de rege poate face orice. Oricând. Cu oricine. Chiar și să se căsătorească, din capriciu (pardon, din milă!), cu cea mai introvertită femeie.

Dilema: Ce te faci când urâțenia ori timiditatea patologică nu merge mână în mână cu tendințele sociale? Când nu știi să te înclini cum trebuie în fața Majestăților Lor? Când nu știi să răspunzi cum se cuvine? Când nu știi să mănânci cum trebuie un caras?

Concluzia: Un spectacol complex, un text tragicomic, o metaforă cinică despre superficialitatea normelor sociale care capitulează în fața formelor fără fond ale lumii contemporane.

„Când mă gândesc la textul lui Gombrowicz, îmi aduc aminte de o imagine din copilărie. Ne jucam ascunselea, iar eu m-am ascuns sub un tobogan. Un 4x4 negru s-a oprit în apropiere, s-au dat jos niște bărbați, au sărit gardul locului de joacă, stăteau nemișcați și zâmbeau. M-au rugat să mă urc sus pe tobogan și să mă dau jos. Am întrebat de ce. Zâmbeau și-mi spuneau că vor să vadă cum mă dau pe tobogan. Am fugit, dar, de atunci, am mașina 4x4 neagră în spatele meu. În „Yvonne”, vorbesc despre o lume neomenesc de utopică, unde umanul și umanoidul încearcă să supraviețuiască, să lupte pentru a rămâne în mijlocul cercului. Pentru a rămâne în mijlocul centrului. Dar acest centru are voința sa liberă, este intangibil, este un fenomen metafizic, imprevizibil născut din manipulare și cruzime „calitățile” umane de bază, astăzi. Pentru aceste personaje fiecare clipă este o clipă de așteptare, de stand by, de atenție continuă, pentru a rămâne în cerc. În centru. Pe culmile brutalității, unde deja suntem, după al șaptelea cerc al infernului, în acest univers infinit, fără colțuri și unghiuri, în acest spațiu continuu este imposibil să te ascunzi. Te vor găsi și vor eviscera, spinteca tot ce iubești, sau tot ce crezi că poți să iubești. Acesta este apogeul ireversibil al fricii, unde mamele și tații găsesc doar paranoia viselor imposibile și naive. Un punct culminant, unde ne macină doar o singură întrebare: „Cum va fi descompunerea noastră?” Regele Ignațiu spune la un moment dat, că ”Omul mai întâi și-o îngăduie pentru el însuși, iar după aceea este nevoit deja să i-o îngăduie oricui” Dar ce ne îngăduim noi, dincolo de visele noastre? Îngenunchind în fața traumelor noastre, ce este ceea ce ne permitem pentru noi înșine?” Botond Nagy, regizor 

Spectacol prezentat în limba germană, cu traducere în limba română.
Spectacol nerecomandat tinerilor sub 16 ani.