Istoria condensată, nu explicitată, în particule de mişcare conflictuală. În Balul se tace. România trecută şi România prezentă se întâlnesc la intersecţia gesturilor care au asfaltat istoria. De ce privilegiezi într-un spectacol o anumită formulă discursivă? Pentru ca prin ea ajungi mai uşor la esenţa spaţiului şi timpului desemnate. Balul este spectacolul României turnate în corpul mare - istoria colectivă - şi corpul mic - individul.
Istoria e iniţiată de gesturi exemplare, de mişcări radicale, de pendularea continuă între aberaţii şi necesităţi. Balul este sinteza acestor forţe motrice. (...) Balul concentrează România în corpuri care se deplasează înainte si înapoi. Corpuri-plută peste istorie. Din anii 2000 în anii '20, România în mişcare împrumută carnea tranziţiilor, osatura deciziilor emblematice. Cum ar fi fost dacă n-ar fi fost?
Istoria e cinica. E o macromişcare concertată, împarţită în micromiscari ale destinului. Balul începe când gestul detonează istoria. Mult dupa ce cuvintele mari s-au spus.
(Mihaela Michailov)