scenariu original: Corneliu Porumboiu

adaptare scenică și regie: Ion Sapdaru

scenografie: Cătălin Târziu

video: Constantin Dimitriu

muzică originală: Rotaria

„Se împlinesc 20 de ani de la premiera filmului cult „A fost sau n-a fost?”, scris și regizat de Corneliu Porumboiu – comedia amară care a schimbat pentru totdeauna felul în care se făcea cinema în România. Filmul a adus un suflu nou, un limbaj cinematografic proaspăt și curajos, fiind considerat punctul de pornire al Noului Val al cinematografiei românești, care a influențat puternic și filmul european. De fapt, istoria filmului românesc, după părerea mea, se împarte în „înainte de Porumboiu” și „după Porumboiu”: după acest film, nimic n-a mai fost la fel.Povestea lui Corneliu Porumboiu, cu umorul său amar și minimalismul devenit emblematic, pune întrebarea care încă doare: a fost sau n-a fost revoluție la noi în oraș pe 22 decembrie 1989, înainte de fuga lui Ceaușescu? Montarea scenică a acestui spectacol este gândită ca un omagiu adus filmului și celor care i-au dat viață. Printre ei, regretatul Teodor Corban, un actor de teatru și film excepțional, care a dus pe scenă și pe ecran un umor discret și o profunzime rară. Eu, jucând în acest film, revin acum la această poveste cu ochiul lucid al celui care a traversat o perioadă destul de zbuciumată a societății românești și implicit a teatrului și filmului romanesc. Sigur e nostalgie, dar e și o dorință ascunsă de a retrăi acele momente sublime pe care le-am avut în timpul filmărilor.Prin această adaptare vrem să readucem în fața publicului nu doar sarcasmul și umanitatea personajelor, ci și lecția dureroasă despre cât de toxică și mizerabilă a fost așa-zisa „epocă de aur”. Într-o vreme în care nostalgia după comunism pare să bântuie încă printre unii, spectacolul nostru vrea să reamintească adevărul: nu e nimic romantic în frica, lipsurile și umilințele trăite atunci, dar mai ales in privarea de libertate. Libertatea este libertatea de a vorbi liber despre libertate. „A fost sau n-a fost?” rămâne actual și după două decenii: e o oglindă pusă în fața unei societăți care uneori preferă să uite. Noi alegem să ne amintim și să râdem amar, ca să nu repetăm aceleași greșeli.”

Ion Sapdaru